1 Decembrie, Ziua Națională a României. 102 ani se împlinesc de când statul român și-a văzut din nou teritoriile pe de-a-ntregul, recâștigate și consolidate acum într-un stat modern și unitar. Secolul trecut a făcut ca data de 1 Decembrie să devină cea mai importanta zi pentru poporul român, zi de sărbătoare, de rememorare a gloriei strămoșilor noștri, care au înfăptuit acest obiectiv vechi de peste un deceniu.
“Avem o mândră țară-/Prin timpi de jale-amară(…)”. Îmi aduc aminte versurile marelui poet George Coșbuc, dacă ar fi să reflectez asupra zilei de 1 Decembrie 2020. Anul acesta, diferit din temelii, ne-a încercat la maximum, ne-a forțat să ne adaptăm la situații noi, ne-a prezentat ipostaze în care nu ne-am fi gândit vreodată că ne-am putea afla. Vom putea fi mândri, oare, că suntem români și în acest an? Ne vom deschide sufletul spre a privi măreția acestei țări, spre făptuirile sale, ne vom deschide sufletul spre iertare?
Să privim puțin la anul 1918. Să ne întoarcem într-o perioadă asemănătoare, când o epidemie dă năvală peste întreaga lume. Gripa spaniolă din 1918, nu a împiedicat Marea Adunare Națională. Românii au mers acolo, au făurit idealul de unitate națională, „purtau în jurul gâtului mărgele din căței de usturoi, în speranța prevenirii gripei”. Ideea de izolare, de a nu călători, nu exista.
Dar, trecând peste 100 de ani de atunci, vremurile sunt radical schimbate. Într-un secol în care tehnologia a evoluat la superlativ, putem privi, sărbători Ziua Națională din proprile case. Situația delicată în care ne aflăm în acest moment ne constrânge să lăsăm manifestațiile, sărbătoarea, intâlnirea dintre noi, românii, în favoarea separării in grupuri restrânse, timpului petrecut cu cei aproape nouă, cu familia. Ne vom simți poate mai singuri, în fața unui ecran, unde vom privi cum parada militară va defila cu măiestrie, la fel ca în fiecare an. Desigur, nu vom putea fi acolo, să îi slăvim, să îi admirăm. Dar, ne vom gândi la ei. Ne vom gândi la eforturile lor de a ține această țară sănătoasă și puternică.
Să trăim cu speranță, cu optimism, cu viziunea unor vremuri mai bune care vor veni. Este greu, greul e inevitabil, greul ne face oameni si tot greul ne îmbărbătează. Istoria acestui popor ne-a demonstrat asta. Suntem un popor puternic, noi românii. Avem putere și o valoare imensă care trebuie să iasă la iveală și să se materializeze în cele mai temeinice roade.
Căci, “Azi singuri noi, românii/Suntem în ea stăpânii,/Sus inima, români!” (G. Coșbuc).
Vlezan Maria Ioana, clasa a XII-a C